Grigore Vieru poet

VIERU, GRIGORE

            Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în Pererita, pe malul stâng al Prutului, fostul județ Hotin, cum singur mărturisește, în Văd și mărturisesc, cofesiuni: „Sunt născut pe malul stâng al Prutului, în preajma Cernăuților, vizavi de Miorcanii lui Ion Pillat. Satele noastre - și-al meu, Pererita, și-al marelui poet, sunt ca o comuna mai mare despărțite de o apă; pe un mal se află părinții, pe celălalt – copiii lor, bătrâni și ei de-acum; pe un mal – sora, pe celălalt – fratele (...). Dacă la noi în sat lătra în liniștea nopții un câine, îi răspundeau câinii din Miorcani. La hămăitul unui câine din Miorcani răspundeau câinii din satul nostru. Astfel aflaseră cei de pe malul drept al Prutului că viața din satul nostru nu murise, astfel aflaserăm și noi că nici pe malul celălalt viața nu se stinsese”.

            Face șapte clase în satul natal; Școala Medie nr.2 în orășelul Lipcani; Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea Filologie-Istorie (1958).

            Se căsătorește cu Raisa – profesoară de română și latină (1959).

            Debut editorial, 1957, cu placheta de versuri pentru copii Alarma.

            Redactor la revista „Nistru”, în prezent „Basarabia”, a Uniunii Scriitorilor (1954); redactor la Editura Cartea Moldovenească (1960-1963). În 1961, apar două plachete de versuri pentru copii: Făt-frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor!; în 1963: Mulțumim pentru pace și Făgurași- versuri, povestiri, cântece.

            În 1964 în revista „Nistru” pubică poemul Legământ dedicat lui Mihai Eminescu; în 1967 poemul Bărbații Moldovei. În anul 1968 apare volumul Numele tău care marchează maturizarea poetului. În volum sunt cuprinse poeme închinate lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, Nicolae Labiș, Marin Sorescu – dedicații apărute pentru prima dată în lirica basarabeană postbelică. Volumul Duminica cuvintelor (1969) a devenit „obligatoriu” pentru copiii preșcolari. În 1970, la Editura Lumina avea să apară Abecedarul școlar, avându-i ca autori pe Grigore Vieru, Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru; volumul selectiv Trei iezi – retreas din librării pentru poemul Curcubeul.

            În 1973 participă cu o delegație de scriitori sovietici la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează mănăstirile: Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna. La întoarcere la Chișinău mărturisește: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. În 1974, la invitația lui Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor face o vizită în România. Însoțit de poetul Radu Cârneci vizitează Transilvania. Apare volumul de versuri Aproape, cu ilustrații color de Isai Cârnu; în 1975 volumul pentru copii Mama, ilustrar de Igor Vieru; 1976, la Editura Lumina a apărut volumul Un verde ne vede, pentru care primește Premiul de Stat al Republicii Moldovenești (1978). În 1977 vizitează din nou România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași. În 1978 avea să apară la Editura Junimea din Iași volumul Steaua de vineri, ca o „binecuvântare” a lui Nichita Stănescu, în felul acesta deschizându-se drumul unei colaborări între scriitorii din ambele părți ale Prutului.  Apare cartea pentru copii Clopoțeii, culegere de cântece pentru copii, de Iulia Țibulschi, versuri Grigore Vieru.

            În 1980 apare abecedarul pentru preșcolari Albinuța, culegrea de versuri lirice Fiindcă iubesc și culegerea de cântece pentru copii Să crești mare. În 1981, la Editura Albatros, din București, în Colecția „Cele mai frumoase poezii” apare o selecție din lirica lui Grigore Vieru – Izvorul și clipa, cu o prefață de Marin Sorescu. În 1982, se lanseayă filmul pentru copii Maria Mirabela, regizor Ion Popescu Gopo, muzica Eugen Doga, texte pentru cântece Grigore Vieru. Moare mama poetului, Eudochia. În 1983, la Editura Literatura artistică din Chișinău a apărut volumul Taina care mă apără, volum ce cuprinde și poeme, cu accent social: Un secol grăbit, Imn globului pământesc, Poetul, Un mut. În 1984, apare volumul Scrieri alese cu o prefață de istoricul și criticul literar Mihai Cimpoi. În 1987, apare la Editura Literatura artistică volumul Cel care sunt – versuri, interviuri, note. Se lansează, prin volumul Pofim de intrați – culegere de cântece - și ca autor de cântece pentru copii.

            În 1988, în săptămânalul „Literatura și arta” a apărut primul text poetic postbelic tipărit în Basarabia cu litere latine, textul aparținând lui Grigore Vieru. Primește prestigioasa distincție pentru copii: Diploma de Onoare „Andersen”. Apare cartea de versuri Rădăcina de foc, la Editura Universul din București, la Editura Literatura artistică din Chișinău volumul Ramule-neamule, muzica Iulia Țibulschi.

            În 1989, ales deputat al poporului, face un turneu emoționant în Moldova de peste Prut. Apare culegerea de versuri, cântece, aforisme și publicistică Cine crede. În 1990 este ales membru de onoare al Academiei Române. La Editura Hyperion a apărut cartea pentru copii Frumoasă-i limba noastră. În 1991 este numit membru în Comisia de Stat pentru problemele limbii. La Editura Orient-Occident din București a apărut volumul Hristos nu are nici o vină, cu o prefață de Carolina Ilica și o postfață de Dumitru M. Ion. În 1992 este propus de Academia Română pentru Premiul Nobel pentru pace. Apare la Electrecord, București discul de cântece Răsai realizat împreună cu Doina și Ion Aldea Teodorovici. Casa de discuri din Moldova a scos discul Cântece de Anatol Chiriac pe versuri de Grigore Vieru. La Electrecord a apărut discul Versuri în lectura autorului. I s-a conferit titlul onorific „Scriitor al poporului din Republica Moldova”. În 1993, a fost ales membru corespondent al Academiei Române. La Editura Porto-Franco, Galați, a apărut cartea de versuri Curățirea fântânii – selecție, aprecieri critice V. Pâslaru, postfață de Victor Crăciun. În 1994, la Editura Scrisul Românesc, din Craiova a apărut volumul Rugăciune pentru mama, prefață Tudor Nedelcea. A apărut Doinatorice de Tudor Chiriac – o originală creație muzicală basarabeană- în care a ridicat Doina la nivel de oratoriu, și pe versurile lui Grigore Vieru. În 1995, la împlinirea a 60 de ani a fost sărbtorit oficial la București, Iași și Uniunea Scriitorilor din Chișinău. A fost ales membru în Consiliul de Administrație pentru Societatea Română de Radiodifuziune. Au apărut două studii dedicate poetului: Poet pe Golgota Basarabiei, de Stelian Gruia, Editura Eminescu și Grigore Vieru omul și poetul de Fănuș Băileșteanu, Editura Iriana – București. În 1996, a fost decorat cu „Ordinul Republicii Moldova”. Laureat al mai multor pubicații din România. A apărut la Editura Minerva – București, volumul selectiv de  versuri, aforisme, confesiuni – Văd și mărturisesc. În 1997, la Editura Litera din Chișinău avea să apară volumul – ediție de autor: Acum și în veac. Poeme, Confesiuni, Poezii ale lui Grigore Vieru au apărut de-a lungul anilor în: Franța, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Belarus, Azerbaidjan, Cârgâzstan, Tadjikistan.

            Poetul Grigore Vieru a participat la numeroase întâlniri  cu elevi și profesori din România, în Comisia Națională a Concursului de Limba și Literatura Română „Mihai Eminescu” aducând cu el pe lângă sensibilitatea-i poetică și nostalgia după bine și frumos, calmul și destinația-i sufletească și intelectuală impunându-l ca un mesager al poeziei și gândirii românești, în timp și peste timp.

            Grigore Vieru a trecut în eternitate la data de 18 ianuarie 2009, la Chișinău.

            OPERA. Alarma, 1957; Muzicuțe, Făt-frumos curcubeul și Bună ziua fulgilor!, 1961; Mulțumim pentru pace și Făgurași, 1963; Legământ, poem, 1964; Versuri, 1965; Poezii de seama voastră, 1967; Numele tău, 1968; Duminica cuvintelor, 1969; Abecedarul în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru, 1970; Trei iezi, 1970; Versuri, 1971; Aproape, 1974; Mama, 1975; Un verde ne vede, 1976; Steaua de vineri, 1978; Albinuța (abecedar pentru preșcolari), 1980; Fiindcă iubesc, 1980; Izvorul și clipa, 1981; Taina care mă apără, 1983; Scieri alese, 1984; Poftim de intrați, 1987; Cel care sunt – versuri, interviuri, note, 1987; Rădăcini de foc, 1988; Ramule-neamule, 1988; Cine cede – versuri, cântece, aforisme, publicistică, 1989; Frumoasă-i limba noastră, 1990; Hristos nu are nici o vină, 1991; Curățirea fântânii, 1993; Rugăciune pentru mama, 1994; Văd și mărturisesc, 1996; Acum și în veac, 1997.

Sursa foto: http://www.gorjeanul.ro/images/stories/articole/2012_01_26/vieru3[1].jpg